De regulă nu mi-e foarte greu să exprim în scris anumite mesaje pe care vreau să le transmit în legătură cu activitățile derulate de noi la nivel instituțional. Acum ar fi trebuit să scriu ceva care să sensibilizeze, fiindcă am ales să organizăm o acțiune caritabilă pentru Ștefania, copilul uneia dintre familiile ce activează ca voluntari în Asociația noastră. Nu mă pricep la texte care să stârnească efluvii emoționale, dar am urmărit mai atent, în ultimul timp, diferitele campanii umanitare sau acțiuni caritabile ce sunt promovate în social media și constatarea mea e că sunt multe nevoi în acest sens. Sigur, prima impresie e aceea că sistemul de sănătate e unul disfuncțional și lasă prea multe cazuri la latitudinea empatiei și solidarității noastre. Apoi mi-am spus că e totuși nevoie de educație în sensul acesta și că, prin astfel de acțiuni, învățăm să ne pese unii de alții, mai ales atunci când destinul ne pune serios la încercare. Pe urmă m-am întrebat cum pot face niște oameni bine intenționați mai mult decât face un întreg sistem responsabil de sănătatea națiunii sale. Nu am răspunsuri și nici nu mă hazardez în a da lecții! Știu doar că mâine, în curtea muzeului, vom încerca să fim toți pentru Ștefania, să fim familia ei de suflet, să facem cât ne pricepem pentru ca Ștefania să aibă un viitor normal.Știu doar că din momentul în care devii părinte, simți și trăiești raportându-te mereu la nevoile, așteptările speranțele, tristețile și împlinirile copilului tău.
E prima dată când ne alăturăm Asociației Amicii Muzeului în organizarea unei astfel de acțiuni și vă așteptăm să ne fiți alături, să credem în șansa Ștefaniei și să ajutăm doar pentru că împreună putem! Și oricât de puțin am reuși, tot e mai mult decât să fim indiferenți!
